Romane japoneze – Cronica Pasarii-Arc

Continuand ciclul romanelor japoneze, acum cateva zile am finalizat lectura cronicii lui Haruki Murakami “Cronica Pasarii-Arc “ sau “The Wind Up Bird Chronicle”.

Dupa lectura, am ramas uimita pentru ca romanul nu se incadreaza in tiparele cu care H. Murakami m-a obisnuit pe parcursul celorlalte 4 romane ale sale (La sud de granita, la vest de soare, Kafka pe malul marii, La capatul lumii si in tara aspra a minunilor, In cautarea oii fantastice).

Stilul este acelasi insa firul naratiunii mi s-a parut cel putin uluitor – accentul fantastic al romanelor sale s-a estompat, am intalnit descrieri ale unor evenimente istorice – lucru neobisnuit pentru Haruki Murakami, o poveste captivanta, cu multe meandre si un drum al naratiunii cu totul si cu totul deosebit.

“Cronica Pasarii – Arc” este un amalgam de trairi intense ale protagonistului si naratorului – Toru Okada: iubire, ura, resemnare si introspectie, presarat cu pasaje istorice sangeroase, relatii cu femei misterioase…

Cine este Pasarea- Arc?

„Pasarea arc popseste pe creanga unui copac din zona si rasuceste arcul lumii, anuntandu-si gestul printr-un sunet aparte. Cand nu mai rasuceste arcul lumii, isi inceteaza existenta, dar nu stie nimeni asta(…) Adevarul este ca pasarea isi ocupa locul si invarteste, putin cate putin, arcul cel micut, punand lumea pe roate.“ Toru Okada a.k.a. Dl. Pasare-Arc

Pasarea-Arc este laitmotivul cronicii insa am intalnit si in acest roman motivele traditionale ale scrierilor lui Murakami: afinitatea pentru pisici si pasiunea pentru muzica…in Cronica, pierderea pisicii este un moment-cheie in naratiune, considerat ca semn rau; dupa acest moment, evenimentele se precipita si viata linistita a personajului principal, Toru Okada, sufera schimbari majore…

sunt multe lucruri de spus despre Cronica si prea putin timp…

alte recenzii pe bloguri:

nimicuri1 >>

madrizen>>

azi mi-am cuparat de la Okian “Iubita mea, Sputnik”…