TABIÉT, tabieturi, s.n. Deprindere, gust pe care cineva şi-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obişnuinţă; p. ext. manie. ♢ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise şi fixe. ♢ Expr. A-şi face tabietul = a-şi satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziţia, pofta. ♦ Viaţă confortabilă, comoditate. Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabīat. (cuiva)
De dimineata am descoperit ca cea mai mica abatere de la tabieturile mele imi poate perturba buna dispozitie. Acum am dovada ca imbatranesc!
Tabieturile mele de dimineata sunt:
- Las telefonul sa sune de 7 ori pana ma dau jos din pat.
- Ma dau jos din pat si ma duc in bucatarie sa imi fac o cafea si sa fumez…timp de 20 de minute fix.
- Ma duc sa fac dus.
- Ma imbrac, ma machiez si plec la job.
Orice inversare a sfintei ordini a tabieturilor ma irita ingrozitor (asa spune si definitia de mai sus: “a strica tabietul cuiva”)
La fel cum ma irita schimbatul locului unor lucruri in casa.
Voi ce tabieturi aveti? Ce se intampla cand cineva intervine in ordinea desfasurarii lor?
AnaMatei
Digital Marketing Consultant (SEO, CRO, UXD)
Abonează-te la Newsletter și primești articole noi pe email.
