• Home
  • Servicii SEO
  • Arhive

Ana Matei

  • Marketing
  • Travel
  • Despre
  • Contact

Acasă / Ganduri / Poveste de duminica

Poveste de duminica

As vrea sa-ti spun o poveste dar nu te astepta sa-ti aduca zambetul pe buze. Cel mult, iti va ridica un semn de intrebare.

O seara de duminica si un film, al carui nume nu mi-l aduc aminte, al carui personaj principal era un criminal in serie care suferea de o boala incurabila si mai avea destul de putine zile de trait. Modul sau de selectare al victimelor era asemanator cu cel din SAW, respectiv omora oamenii care, din punctul lui de vedere, isi iroseau viata. Una dintre victime era o domnisoara care isi traia viata intre patru pereti, in fata PC-ului sau Mac-ului: muncea online, comanda alimente online si avea prieteni virtuali… si nu parasea niciodata cei patru pereti.

Cam asta-i tot ce imi aduc aminte din film. Azi, ieri, alaltaieri, saptamana trecuta si luna trecuta am muncit zi si mare parte din noapte intre patru pereti, am comandat de mancare online, mi-am cumparat cate ceva tot online si am vorbit cu prietenii mei virtuali. Singurele ‘scapari’ din aceasta rutina au fost cele cateva ore petrecute in oras la vreun film sau la cateva intalniri (work related).

Nu, nu mi-am pierdut apetitul de a socializa offline dar cei mai multi prieteni reali s-au virtualizat….poate sunt prea preocupati de nimicuri cotidiene ca sa schimbe un zambet la o cafea sau un gand la o plimbare in parc. Prefera un like, un comentariu, o dicutie pe chat sau un 🙂 :D. Nu, nu ma exonerez de vina, ci doar constat cu amaraciune ca nu sunt singura…

Totul a inceput de la acest gand: “Nu-i asa ca-i fain in online? Interactiuni comode si iresponsabile”. Oare am uitat sa pretuim viata offline? Oare am uitat sa iubim aerul plimbarii de dimineata, cafeaua cu prietenii reali, gustul cireselor amare dintr-o prajitura? Oare de ce ne este din ce in ce mai greu sa iesim din zona de confort, sa ne asumam riscuri, sa simtim fluturasi in stomac nestiind daca am luat sau nu decizia corecta?

Si totusi, de ce ne virtualizam din ce in ce mai mult? Poate pentru ca ne este comod si usor, pentru ca suntem ocupati cu nimicuri cotidiene, cu deadline-uri si proiecte, cu bani reali pe care-i cheltuim tot online pentru ca nu mai avem timp.

Sau poate ne este frica, din ce in ce mai frica, sa parasim locul confortabil in care ne putem asuma orice pentru ca suntem protejati de un monitor. Cand pasim in offline, suntem dezorientati, nu stim sa ne mai bucuram unul de prezenta celuilalt, scoatem smartphone-ul din buzunar si ne aratam pozele de pe facebook, status-urile de pe Twitter sau cine stie ce alte aplicatii mobile recent descoperite. Ne ferim sa vorbim deschis despre noi si sa fim sinceri pentru ca putem fi raniti intr-un mod cat se poate de real; ramanem indiferenti la lucrurile care conteaza cu adevarat?
Mi-a placut sloganul Elite “Prin Internet, atingerile nu se simt!”

Tarziu, foarte tarziu, ne dam seama ca gresim, si-atunci oamenii pe care ii iubim s-ar putea sa nu mai fie printre noi.

Si melodia care m-a obsedat saptamana asta:

 


Feb 27, 2011AnaMatei

AnaMatei

Digital Marketing Consultant (SEO, CRO, UXD)
Abonează-te la Newsletter și primești articole noi pe email.

Cateva idei despre Managementul ProiectelorFara like sau share despre Digital Planner
Comentarii: 6
  1. Manuel
    14 years ago

    De la o vreme incoace nu stiu cum sa mai fug din fata calculatorului. Inot, plimbari, fotbal, iesiri in oras, orice numai sa nu ma obisnuiesc prea mult cu calculatorul si cei patru pereti. Un baiat a zis bine cand a zis ca termenul de prietenie pe Facebook sau in online a ajuns ceva perisabil sau ieftin de tot.

    Trist, dar asta e efectul tehnologiei si a vietii pe care o alegem noi . Vorba aia, suntem suma alegerilor noastre. :D

    RaspundeCancel
  2. BloggerIn
    14 years ago

    Mare dreptate ai. Ne "virtualizam" (cum spui tu) fara sa ne dam seama ca pe termen lung nu e "cool", ca ne instrainam de ceea ce inseamna viata adevarata (natura, interactiune directa, etc.).

    Zona noastra de confort incepe sa se limiteze la patru pereti, iar zona de invatare se intinde (cel mult) in "online".

    O solutie la care ma gandesc este limitarea (din proprie initiativa) a orele petrecute la calculator (sa zicem cel mult 8-10 pe zi) sau dedicarea unei zi din saptamana exclusiv pentru activitati offline.

    RaspundeCancel
  3. Gabriel
    14 years ago

    Mie nu mi-a placut sloganul de la Elite. Chiar voiam sa ii fac o poza acum doua saptamani cand l-am vazut prin centru orasului si sa scriu dedesubt: 'Da, pe Internet nu se simt atingerile, dar nici daca cumperi cafeaua Elite nu o sa simti neaparat atingerea cuiva. Nici nu e garantat ca vei avea macar compania acelei persoane.'

    In rest... practica ne omoara.

    RaspundeCancel
  4. Florin
    14 years ago

    Eu cel putin n-am uitat. Incerc sa echilibrez timpul din ''online'' cu cel din ''offline''. Am si momente in care parca ajung la saturatie si nu mai suport sa apas acel buton de ''power on'' la unitate. Am 10 prieteni buni in lista de mess, nu am conturi pe retelele de socializare.. nu sunt ocupat cu datul de accept-uri la X si Y .. Cand vreau sa ies, ies si ma plimb, cand vreau sa ma intalnesc cu cineva, o fac. De ce? Pt ca aceste conversatii online indobitocesc. Uitam cum sa purtam o discutie LIVE si cum sa reactionam in realitate. Cel mai mult imi place vara, cand pe la ora 12/1 noaptea, sau poate mai tarziu, ies pe faleza atunci cand nu e absolut nimeni. Imi iau un/o amic/a si palavragim.. Asa avem si liniste, si AER .

    Ca sa nu mai spun ca atunci cand sunt la baiatul meu nici nu ma ating de calculator. Poate doar sa ii pun lui niste desene animate.. De fapt ce vorbesc eu.. Uras telefoanele si am stat mai bine de jumatate de an fara unul ( prin 2009 ) . Dependent de tehnologie ? NEVER

    RaspundeCancel
  5. Flo
    14 years ago

    Ai dreptate, si eu ma recunosc in povestea ta...fata dintre cei patru pereti din fatza unui calculator, care se culca la 5 dimineata dupa ce a mancat niste junk food fiindca a uitat sa manance in ziua respectiva...Dar cred ca totul tine de autocunoastere si autoeducare. Odata ce ti-ai dat seama de realitate, nu mai e decat un pas. Sa incepi sa schimbi stilul de viata, sa faci eforturi sa fii si sa faci si altceva.
    Eu am inceput sa alerg dimineata si intradevar...nimic nu se compara cu aerul proaspat de dimineata, nu exista nici o experienta online care sa iti aduca aceasta senzatie...mi-a adus aminte de diminetile in care mergeam la scoala pe jos si cu ghizdanul in spate :). Dupa asta, incerc sa imi fac timp sa stau cat mai mult cu copilul meu cu calculatorul inchis, sa ies cat pot de mult in weekend cu prietenii, sa ies la plimbare cu bicicleta.
    Calculatorul trebuie folosit in mod constient si cumpatat. Asa trebuie sa fim si noi (chiar daca unii dintre noi muncim in online) si asa trebuie sa ne educam si copiii.

    RaspundeCancel
  6. mara
    14 years ago

    si eu simt la fel. ieri vorbeam cu un amic (real talk, intr-o cafenea) despre faptul ca ne-am pierdut firescul, si ca preferam sa stam izolati in loc sa iesim, sa ne cunoastem, firesc pe care l-am avut odata, in copilarie, cand daca nu iesim intr-o zi sa ne vedem cu oameni, toata ziua aia goala. interesanta e cartea lui asimov "soarele gol" care e o metafora a ceea ce ni se intampla azi. :)

    RaspundeCancel

Leave a Reply Cancel reply

AnaMatei

Digital Marketing Consultant (SEO, CRO, UXD)
Abonează-te la Newsletter și primești articole noi pe email.

14 years ago 6 Comments Ganduriganduri
0
GooglePlus
0
Facebook
0
Twitter
Abonează-te la Newsletter

powered by MailChimp!
From the Travel Blog:

Lisbon's Hidden Gems (15 Secret Spots) >>

Bucharest Specialty Coffee Guide & Map >>

Road Trip in Andalusia >>

Contact

Email: contact@anamatei.ro

Name: Ana Matei

Links

LinkedIn

SlideShare

Articole Recente
  • Campanii pe Instagram Stories: Bacardi Instant DJ
  • De ce să mergi în vacanță în Republica Moldova
Caută
2009-2016 © Ana Matei