As vrea sa-ti spun o poveste dar nu te astepta sa-ti aduca zambetul pe buze. Cel mult, iti va ridica un semn de intrebare.
O seara de duminica si un film, al carui nume nu mi-l aduc aminte, al carui personaj principal era un criminal in serie care suferea de o boala incurabila si mai avea destul de putine zile de trait. Modul sau de selectare al victimelor era asemanator cu cel din SAW, respectiv omora oamenii care, din punctul lui de vedere, isi iroseau viata. Una dintre victime era o domnisoara care isi traia viata intre patru pereti, in fata PC-ului sau Mac-ului: muncea online, comanda alimente online si avea prieteni virtuali… si nu parasea niciodata cei patru pereti.
Cam asta-i tot ce imi aduc aminte din film. Azi, ieri, alaltaieri, saptamana trecuta si luna trecuta am muncit zi si mare parte din noapte intre patru pereti, am comandat de mancare online, mi-am cumparat cate ceva tot online si am vorbit cu prietenii mei virtuali. Singurele ‘scapari’ din aceasta rutina au fost cele cateva ore petrecute in oras la vreun film sau la cateva intalniri (work related).
Nu, nu mi-am pierdut apetitul de a socializa offline dar cei mai multi prieteni reali s-au virtualizat….poate sunt prea preocupati de nimicuri cotidiene ca sa schimbe un zambet la o cafea sau un gand la o plimbare in parc. Prefera un like, un comentariu, o dicutie pe chat sau un 🙂 :D. Nu, nu ma exonerez de vina, ci doar constat cu amaraciune ca nu sunt singura…
Totul a inceput de la acest gand: “Nu-i asa ca-i fain in online? Interactiuni comode si iresponsabile”. Oare am uitat sa pretuim viata offline? Oare am uitat sa iubim aerul plimbarii de dimineata, cafeaua cu prietenii reali, gustul cireselor amare dintr-o prajitura? Oare de ce ne este din ce in ce mai greu sa iesim din zona de confort, sa ne asumam riscuri, sa simtim fluturasi in stomac nestiind daca am luat sau nu decizia corecta?
Si totusi, de ce ne virtualizam din ce in ce mai mult? Poate pentru ca ne este comod si usor, pentru ca suntem ocupati cu nimicuri cotidiene, cu deadline-uri si proiecte, cu bani reali pe care-i cheltuim tot online pentru ca nu mai avem timp.
Sau poate ne este frica, din ce in ce mai frica, sa parasim locul confortabil in care ne putem asuma orice pentru ca suntem protejati de un monitor. Cand pasim in offline, suntem dezorientati, nu stim sa ne mai bucuram unul de prezenta celuilalt, scoatem smartphone-ul din buzunar si ne aratam pozele de pe facebook, status-urile de pe Twitter sau cine stie ce alte aplicatii mobile recent descoperite. Ne ferim sa vorbim deschis despre noi si sa fim sinceri pentru ca putem fi raniti intr-un mod cat se poate de real; ramanem indiferenti la lucrurile care conteaza cu adevarat?
Mi-a placut sloganul Elite “Prin Internet, atingerile nu se simt!”
Tarziu, foarte tarziu, ne dam seama ca gresim, si-atunci oamenii pe care ii iubim s-ar putea sa nu mai fie printre noi.
Si melodia care m-a obsedat saptamana asta:
AnaMatei
Digital Marketing Consultant (SEO, CRO, UXD)
Abonează-te la Newsletter și primești articole noi pe email.
