Sunt oameni noi si vechi care m-au amuzat, m-au invatat si m-au ajutat sa devin ceea ce puteam sa devin… pana la un punct. Unii m-au schimbat din anumite puncte de vedere. Sunt cativa care au ramas dragi sufletului meu intr-un anume fel.
Mare parte din oamenii care te inconjoara sunt cei pe care ti-i alegi, iar cei care iti schima ceva in interior sunt cei pe care-i lasi tu sa intre; poti sa-i numeri pe degetele unei maini. Totusi, nimeni nu te poate schimba radical. Asa si cu dorintele: oricate dorinte vechi si noi ti-ai satisface sunt unele care ramn undeva in suflet mocnind in nestire si care surfaseaza doar atunci cand te astepti mai putin.
Recent, mi-am dat seama ca au trecut 9 ani in care n-am facut nimic ca sa devin Bradut Florescu.
La 18 ani aceasta dorinta nu purta un nume dar era alimentata de un entuziasm feroce. La 27, imi dau seama ca cei 4 ani de Facultate de Geografie nu m-au adus mai aproape de visul meu (desi m-am plimbat prin toata Romania), ci mai degraba m-au tinut in loc. Azi, realizez din nou ca nu am ridicat un deget ca sa merg pe firul visului. Bradut Florescu este doar numele dorintei. Paris, Viena, Bratislava, Istanbul, Alanya, Obzor – doar atat? Putini pasi, foarte putini…
Uneori, ma simt ca acum: un fir de nisip suspendat intr-o capsula a timpului pierdut. Nu-s regrete desi poate suna asa. Este doar o dorinta pe care cumva am aruncat-o in haul uitarii si doar acum mi-am adus aminte de ea.
Inca mai e timp… dar oare mai este la fel de usor ca acum 9 ani?
P.S. Bradut Florescu: Tedoo.ro Tedoo.eu
*sursa img: Bradut Florescu Blog