Problema mea cu accesul la Internet, de altfel vital pentru mine, revine sistematic de 5 ori pe luna. M-am incapatanat sa cred ca se va rezolva pentru ca acum cativa ani functiona foarte bine (ce-i drept sub o alta conducere). Din februarie, tot astept sa se rezolve. Suntem in august si in ultimele 2 zile a picat de 2 ori, noaptea, atunci cand suportul tehnic doarme. Poate pentru multi nu inseamna mare lucru, insa pentru mine chiar este vital accesul permanent. Stick-ul rezolva problema de moment, insa viteza nu este aceeasi si devine usor frustrant.
Revenind, firma mea de cartier are o oferta unica pentru luna august, realizata in Word si Excel si plasata in loc de site. Va rog sa vizitati site-ul pentru ca asa ceva eu n-am mai vazut. Contactat, suportul tehnic mi-a raspuns: “Da’ ce are asa?”. Mi-am dat seama ca e inutil sa le platesc in continuare serviciile proaste si jignirea pe care o aduc clientilor prezentandu-se in acest fel.
Intr-o lume ideala, cineva ar trebui sa verifice afacerea asta “de cartier” pana in maruntaie. Cateva motive:
- incalcarea frecventa a legilor prin lipsa inregistrarii reclamatiilor (chiar si cele trimise pe e-mail),
- lipsa trimiterii facturilor la clienti la adresa de corespondenta sau prin e-mail (trimit doar un sms pe luna, fara numar de factura sau alta metoda de identificare legala a platilor),
- incapatanarea cu care suportul tehnic refuza sa rezolve problemele clientilor fara sa te puna sa decablezi tot din casa (ei n-au auzit de routere, furnizeaza serviciul pe baza MAC, s.a.m.d.).
Prin urmare, de ieri m-am apucat sa prospectez piata, insa nu in sensul in care va ganditi. Ce vreau sa zic este ca prospectarea nu presupune cautarea celei mai bune oferte sau a celor mai interesante beneficii, ci mai exact identificarea unui furnizor care sa ma vrea drept client.
Credeam ca in ultimii 10 ani s-a schimbat ceva. Din pacate si azi, in Bucuresti, sector 2, in blocul meu, UPC si RDS refuza politicos cererea mea de a primi serviciile lor de Internet pe motiv ca n-au 3 cabluri trase, desi cei de la RDS recunosc ca la scara alaturata isi ofera serviciul. Daca trebuiau sa cableze doua cartiere, ii intelegeam: un singur client nu merita investitia, insa monopolul tacit si impartirea blocurilor intre furnizorii de Internet (mai ceva ca Mafia italiana) ma scoate din starea zen.
Am ajuns intr-un final la Romtelecom, singurii care sunt dispusi sa ma aiba drept client. Am inteles ca trebuie sa imi iau si un abonament pentru telefon fix pentru a primi Internet. Nu-i nimic, voi plati un abonament de telefonie fixa de care n-am nevoie, dar voi avea acces permanent la Internet.
Cateva sugestii pentru site-ul Romtelecom.ro:
- Plasati in formularul de achizitie un camp “client nou / client actual” pentru achizitia pachetelor de Internet, astfel incat orice client nou sa stie ca un abonament la Internet vine obligatoriu cu abonament pentru telefon fix si asta implica costuri suplimentare.
- Incercati sa introduceti o oferta pentru cei care n-au nevoie de telefon fix: inlocuiti abonamentul lunar de telefonie fixa cu o taxa de instalare sau oferiti-l gratuit celor dispusi sa treaca la un pachet de Internet mai scump.
- Numarul de telefon al Romtelecom ar trebui sa fie vizibil in site, fara a accesa meniuri si submeniuri. Pagina de “Contact” este cea pe care utilizatorul va pasi prima oara, in cautarea unui numar de telefon. Nu uitati ca utilizatorii de Internet n-au rabdare sa caute prin x pagini un numar de telefon. 3 click-uri pentru “telefoane utile” mi se pare un pic prea mult.
Astept cu nerabdare sosirea echipei tehnice Romtelecom pentru a beneficia in sfarsit de acces decent la Internet. Stiu ca articolul acesta nu va schimba cu nimic lucrurile, iar drepturile consumatorilor la alegerea furnizorului de Internet vor fi in continuare incalcate, ca minunata firma de cartier isi va duce existenta linistita, departe de orice control al calitatii, insa sper sa scap macar un om din aria lor de acoperire de multe batai de cap.