O intrebare recurenta in vizitele mele in Bulgaria este “Cum traiesc oamenii astia fara acces la informatiile de pe glob?”
Ma gandesc ca cel mai mare handicap pe care il poate avea un om in anul de gratie 2011 este lipsa cunostintelor de limba engleza. Nu stiu cat de mult traducem noi informatii de pe .com pe .ro, insa imi imaginez ca nu la fel de multe ca bulgarii.
Il numesc handicap pentru ca mi se pare extraordinar de greu sa evoluezi ca individ, atunci cand te limitezi la informatiile limbii native. Am ramas consternata in fata stangaciei cu care sunt construite mesajele publicitare, atat in spoturile TV cat si pe panourile stradale, iar asta vine cu siguranta dintr-o lipsa a unui bagaj minim de cunostinte de publicitate. N-am nici o indoiala ca-si ating publicul tinta, insa nu pot sa nu ma intreb daca isi dau seama ca publicitatea anilor ’90 din Romania era un pic peste cea curenta din Bulgaria.
Nu stiu cat de exagerat este punctul meu de vedere, insa mi se pare ciudat ca nici vamesul n-a fost in stare sa scrie corect in sistem un numar de inmatriculare. Am platit de doua ori rovinieta pentru ca oamenii nu stiu sa citeasca si sa scrie corect alt alfabet decat cel chirilic. Din pacate, uneori nici pe acela, asa cum mi-a dovedit o chelnerita din orasul Svishtov care se uita de 3 ori in meniul bulgaresc pentru a identifica fiecare produs comandat.
Daca imi intorc privirile spre Romania, imi dau seama de inutilitatea unei astfel de judecati. Oare cati dintre pustii de 18-20 de ani din Romania stiu engleza sau cati oameni care traiesc in aceasta frumoasa tara stiu sa scrie corect romaneste?
Poate imi pun aceste intrebari pentru ca am intalnit 3 greseli de gramatica in 3 tweet-uri ce mi-au trecut prin fata intr-un interval de 10 minute…