Lumea ta e mica, dar iti pare foarte mare. Din cand in cand, ai o revelatie si esti consternat de adancimea la care ai aruncat ancora in lumea online. Degeaba iti dai seama ca realitatea ta este paralela cu cea cotidiana; esti deja prins.
Experientele tale offline au de suferit pentru ca, odata cu smartphone-ul, nu mai exista posibilitatea de deconectare. Razi de glumele de pe Twitter, dai check-in pe Foursquare si pui poze pe Facebook, indiferent unde te-ai afla.
Esti un pic frustrat atunci cand esti intrebat cu ce te ocupi. Oamenii nu inteleg ce faci exact si cred ca te pot minti la fel de usor ca pe oricine altcineva. Degeaba percep eu lucrul asta ca pe o insulta adusa inteligentei mele. Oamenii chiar nu inteleg ca tu faci de 100 de ori mai multe conexiuni decat oamenii ce ii inconjoara zilnic. Gandirea ta este setata sa lucreze in link-uri, ca doar asa ai antrenat-o: filtrarea informatiei si adunarea pieselor de puzzle contra cronometru.
Crezi ca le stii pe toate. Poate stii mai multe despre online decat interlocutorul tau, offliner, insa cu siguranta din secunda in care ai deschise mai mult de 2 ore / zi conturile pe retelele sociale, perceptia ta asupra realitatii este alterata, iar relatiile umane cu outsiderii devin de cele mai multe ori dificile.
Daca nu te promovezi tu, nu te promoveaza nimeni. Si asta-i o aroganta pe care o continui in offline, fara sa-ti dai seama. Nu-i bine, incerci sa ti-o temperezi, dar pasiunea cu care vorbesti despre ce faci trece de multe ori drept aroganta.
Munca ta a trecut de mult de un program de 8h/zi, iar asta se vede in faptul ca putini mai au timp si de alte activitati. Conversatiile tale ajung inevitabil in acelasi punct: online.
P.S. La 3 a.m. asistam la o discutie despre Google AdWords, iar asta vine ca o confirmare ca mai sunt si altii ca mine, hranindu-mi in continuare iluzia de normalitate.