Trăim în cercuri, ne îngrijorăm de lipsuri și facem liste pentru a organiza puțin din haosul trăirilor zilnice. Când îți dorești constant mai mult, mergi către un izvor nesecat de nemulțumiri, care te vor măcina neîncetat, însă fără cruzime, ci doar ușor, ușor, pe la colțuri, șlefuindu-te ca pe-o piatră de râu.
Senzația de mulțumire este mai scurtă decât ploaia caldă de vară, însa asta nu-ți amorțeste dorința de sațietate emoțională, ci doar o acutizează, iar amorțeala începuturilor îți lipsește. Vrei noi începuturi, noi provocări și fugărești neîncetat o Fata Morgana.
Ți-e teamă să te oprești din fugă. Câteodată, cineva te oprește, poate doar pentru o clipă, uneori și pentru o a doua, întrerupându-ți ritmul vieții alerte, rupând cercurile, eliminând lipsurile și ștergând listele. Aceea este clipa de mulțumire. Prinde-o și nu uita să spui mulțumesc.
Leave a Reply