
Nu cred în săritul etapelor.
Lucrurile bune presupun efortul de a parcurge o suită de pași, într-o anumită ordine, iar majoritatea cer compromisuri de moment, timp și răbdare.
Vorbim de obiective pe termen lung vs obiective pe termen scurt.
Suntem ispitiți constant să luăm cea mai scurtă cale pentru satisfacerea nevoilor imediate, fără a ne gândi la impactul pe termen lung al acțiunilor noastre. Aici intervine autocontrolul fiecaruia. În majoritatea situațiilor, obiectivele pe termen lung primează pentru mine.
Totuși, sunt clipe (rare, ce-i drept) în care impulsivitatea și lipsa de rabdare ies la suprafață. Ieri am avut un astfel de moment.
Mi-am adus aminte de ce unele compromisuri de moment sunt un rau necesar: pentru atingerea obiectivelor și pentru binele pe termen lung.
Oare cum am fi, daca fiecare scurtatură pe care am lua-o ar fi pedepsită? Ne-ar face oare mai responsabili sau mai buni?
Mulțumesc Poliției Rutiere pentru lecție și amendă!
Leave a Reply