Drumul era prietenul meu și deseori îi ceream să mă ducă de mână, acolo unde-i poftea inima.
Pe-atunci, aici era o fereatră prin care puteam să disting trăiri de dorințe, oameni de umbre și vise de fapte.
De obicei, un fum îmi semnala un foc și drumul căpăta brusc un sens unic; fereastra avea darul de-a îmi deschide mintea, oferindu-mi o privire de ansamblu.
Pe-atunci aveam o rază de soare și doar un nor pe cerul meu.
Acum, fereastra s-a deschis prea mult, lăsând loc reperelor să se piardă în zare, încețosând totul asemenea prafului care se ridică atunci când străbați un drum de țară.
Poate aveam nevoie de-un bastion, de-o apărare și nu de-o ușă închisă alături de-o fereastră atât de larg deschisă.
AnaMatei
Digital Marketing Consultant (SEO, CRO, UXD)
Abonează-te la Newsletter și primești articole noi pe email.
