Inspiratie

10 zile s-au scurs de când rezist pauzelor de gânduri. Muncesc robotic, parcurgând etapele intrate de multă vreme în reflex și îmi iau nenumărate pauze de la gânduri. Ieșind din cerc, străbat cu mintea și alte meandre ale râului decât cele săpate în malul erodat al monitorului.

Ce păcat că n-am răbdare să citesc H.Murakami pe muzica de la Radio Smooth Jazz.

Pauză.

Revin la ideea că trebuie să-mi pun gândurile în sertare separate.

Renunț și-mi spun că mâine, în dezordinea mea,  mă voi ocupa de toate restanțele. (De fapt, mă mint. Știu asta și-mi place.)

Pauză.

Dintr-o dată, la ora 2 a.m., mintea își pune rotițele ruginite în funcțiune de parcă s-a cuplat singură la pilotul automat.

Iată ideea ce-o căutam!

Ultima oară când încercasem s-o pornesc manual, nu reușisem să trec nici de viteza întâi și totul cârâia îngrozitor.

Am avut un carnețel la îndemână și-am țintuit-o în două pagini scrise dezordonat. Vai, de 2 ani încoace, scrisul meu de mână s-a transformat într-o măzgăleala la limita descifrabilului.

Ah, ce bine c-am primit un nou carnețel. De mâine voi scrie frumos în el, iar celelalte 10 vor fi uitate în rafturi. Mâine o voi trece frumos pe-o hârtie virtuală cu chenar.

Pauză.