Sfarsitul si zambetul

Sfârșitul și zâmbetul ar trebui să meargă împreună. Întotdeauna. Din păcate, rareori sfârșim o zi cu zâmbetul pe buze. Obișnuim să dăm vina pe stres și emoțiile negative ale celor din jur.

Suntem responsabili de propria fericire

Momentul în care înțelegem că noi suntem vinovați de propria nefericire, acela este punctul în care începem să lucrăm în direcția de a ne mulțumi pe sine. Și auto suficiența este bună la ceva. Poate va părea că mă contrazic în rândurile ce urmează, însă cred că mulțumirea vine atât din interior cât și din capacitatea educată a fiecăruia de a se înconjura de oameni capabili să le ofere un zâmbet pe buze.

Zâmbetul validării reciproce

Am aflat că o singură propoziție îmi poate schimba starea de rău, de oboseală, de plictis, adunată peste zi, într-un zâmbet ce nu mă părăsește. A fost neașteptat, reconfortant, neșlefuit și fără urmă de preaviz.

Câteodată, chiar și cei auto suficienți au nevoie de validare din partea celor din jur. Știu că sunt undeva, peste o medie, însă când întâlnesc reciprocitate și sincronizare în validare, un zâmbet neașteptat se instalează confortabil pe canapeaua gândurilor și rămâne acolo mult timp după dispariția stimulului.