Uneori, am senzația că sunt spectator la aceeași piesă, jucată mereu de alți actori. Unele lucruri nu se schimbă vorbind, ci făcând. Cred că aici stă diferența între adevăr și minciună. S-ar putea să mă înșel sau doar să evit conștientizarea zonelor de gri.
Mereu am considerat că în orice conflict sau relație între două persoane există doi vinovați. Singurul lucru care diferă sunt procentele de vină. Cam în toate cazurile se aplică regula: unul este vinovat pentru ca minte și celălalt pentru că îi permite interlocutorului să-l mintă.
Discursul de mai jos, semnat Paula Meyer, încearcă să aducă în prim plan vina celui de-al doilea, cel care permite să fie mințit. Din câte înțeleg eu procesul ăsta, izvorul minciunii stă în proiecțiile dorințelor noastre asupra oamenilor pe care îi întâlnim, lăsând astfel loc celor mai abili să ne manipuleze după placul lor. Culegerea de truisme de mai sus are un scop: conștientizarea factorilor care conduc la crearea minciunii și prevenirea apariției ei în viețile noastre.
Poate ideea esențială a prezentării este că minciuna nu poate exista de una singură, existența ei fiind condiționată de cel puțin doi oameni…poate este un îndemn de a fi mai atenți la detaliile care îl definesc pe interlocutorul nostru – un semnal de alarmă privind superficialitatea celui mințit.
Ce facem când cineva chiar ne insultă inteligența și capacitatea de a sesiza minciuna? Cum reacționăm? Poate aici este adevărata problemă.
AnaMatei
Digital Marketing Consultant (SEO, CRO, UXD)
Abonează-te la Newsletter și primești articole noi pe email.
