Cele câteva cuvinte din titlu m-au impresionat profund, mai ales că le-am găsit pe-un cartonaș așezat cu grijă pe patul lui George Enescu, într-o cămăruță de 2 pe 2 (m), de-o austeritate covârșitoare, în vila “Luminiș” din Sinaia, locul de inspirație al muzicianului.
Am fost surprinsă să văd că nu există nici o vioară în vila “Luminiș”. Curatorii n-au știut să zică decât că există un zvon conform căruia muzicianul și-ar fi donat cele trei viori unor cunoscuți, înainte de deces, fără însă să existe o confirmare a acestei donații. Totuși, din câte am citit, una dintre viori se află în Muzeul Național George Enescu din Palatul Cantacuzino București. M-a întristat și să aflu că George Enescu a fost obligat să cedeze statului român acest colțișor verde, ce i-a servit ca inspirație timp de două decenii, în perioadele de relaș dintre concertele internaționale, până în 1946, când a părăsit România definitiv.
Opera Oedip stă mărturie a geniului lui Enescu pe pianul din încăperea principală a vilei “Luminiș”.
Vă recomand să vizitați muzeul George Enescu din Sinaia.