Arta conversației și două întrebări mult prea frecvente…
Vechile cunoștințe:
“Și, tu cu ce te mai ocupi? Tot de…”
Într-o primă fază mă simt revoltată pentru că suspectez interlocutorul de-o acuză de involuție. Cum? De x ani faci același lucru? În a doua secundă, îmi dau seama că poate este singurul fir conversațional de care putea să se agațe.
“Da.Tot de …”
Este singurul răspuns posibil. De ce s-ar chinui cineva cu întrebarea asta când prin natura lucrurilor ne place să anunțăm sus și tare schimbările majore din viața noastră.
Raspunsul primește drept companie câteva argumente rostite în gând. Scuza mea preferată este că “timpul te face mai bun într-o meserie, oricare ar fi ea. Pe de altă parte, consider că cei care găsesc constant lucruri noi în meseria lor sunt creativi și ambițioși. Într-adevăr, caut mereu noi provocări, însă prețuiesc statornicia.”
E bună cunoștința generalului, dar parcă aș da-o pe cea a particularului. Până la urmă, specializarea ar trebui să fie acel punct de diferențiere.
Noile cunoștințe:
“Tu ce ai făcut înainte?”
Mi se pare un alt tic conversațional, însă mai inteligent. Aici, răspunsul pe care îl vei da contează. Are mania de a te îngropa sau de a te valida. Nu-i nimic rău în a începe ceva nou, însă toți percepem obișnuița ca mult mai reconfortantă decât noutatea.
Și revenim la prima întrebare. Dacă spui că înainte să faci Online Marketing făceai tot Marketing, ajungi să te validezi în ochii celuilalt. Dacă spui c-ai fost profesoară sau asistentă HR și-acum faci Online Marketing, te îngropi în fața oricărui interlocutor.
Oricum ar fi cazul, întrebarea va aduce un discomfort în conversație.
Și-uite așa, acum când mă vei întâlni pe undeva, într-un mediu profesional, vei avea ocazia să eviți să-mi pui cele două întrebări.
La nivel personal, știm cu toții întrebările – vechile cunoștințe: “te-ai măritat?”, iar noile cunoștințe…eh, aici e o listă întreagă de întrebări de evitat, pe care le introduc în rubrica “zarzavaturi”.