3 Povesti de Craciun

Săptămâna trecută spuneam că mi-ar plăcea să aflu unde pot petrece un Crăciun tradițional românesc.

Cristina Colotelo, Iulia Stancu și Andra Simion au răspuns invitației mele de a povesti despre câteva locuri în care tradițiile de Crăciun încă se păstrează:

• Crăciun în Maramureș – Petrova
• Craciunul in Bucovina
• Craciun in Marginimea Sibiului 

Crăciunul în Maramureș – Viflaimul în Petrova

“Am avut putine prilejuri, spre deloc sa petrec Craciunul in alta parte decat acasa in orasul natal, printre luminitele citadine, forfota stresanta a drumurilor la cumparaturi, cativa colindatori razleti care numai pentru colindat nu iesisera din casa… dar cu o masa buna gatita de mama si o tihna placuta intre noi cei ai familiei.

Singurul loc unde am petrecut Craciunul departe de oras este in Maramures, in Petrova. Un sat nici foarte mare, dar nici foarte mic, insa destul de rasait dat fiind ca in barul de vis-a-vis de primarie exista un calculator conectat la Internet (asta se intampla acum vreo 3-4 ani, de atunci sigur s-au inmultit conexiunile la Internet).

In Petrova si in alte sate din Maramu’, pe langa mersul la colindat in cete de copii, fete, feciori, adulti asezati la casele lor, se pastreaza un obicei numit Viflaim sau Betleem, care pune in scena nasterea pruncului Iisus. Obiceiul este minunat pentru ca anima tot satul. Este o armata de oameni costumati, fiecare cu rolul lui in aceasta piesa si in a atrage atentia spectatorilor de a fi in permanenta prezenti, atenti la jocul lor.

Viflaimul este pus in scena de tinerii din sat care au terminat liceul sau sunt la facultate. Inainte vreme, cerinta pentru a putea avea un rol in aceasta piesa,  era să stii sa citeşti. Cu toate că toti cei care participa la piesa si interpreteaza personajele biblice (Maria, Iosif, ingerii, magii, dracii, jizii) se implica in organizarea ei (de exemplu, fiecare isi realizează costumul sau si-l face la vreo coritoreasa dibace din sat), Irod este cel mai important personaj pentru ca el este cel care ii coordoneaza, fiind regizor si scenograf. Pregatirile incep cu doua saptamani inainte, au loc mai multe repetitii care sunt secrete.

Pentru oamenii din sat , participarea la Viflaim este chiar mai importantă decat prezenta la Liturghia de Craciun. Este un eveniment important, care sta marturie a continuitatii comunitatii, a transmiterii din generatie in generatie a unor valori care agrega comunitatea. Imi amintesc ca o batranica spunea ca „apai daca nu avem Viflaim, ala nu mai e Craciun”. Actorii de acum un an doi sunt spectatori, iar multi dintre copii isi asteapta randul sa fie si ei parte din Viflaim.

Multi dintre noi avem imaginea traditiilor si obiceiurilor asa cum sunt ele montate la TV sau ilustrate prin pliante, albume: un cadru impecabil, straie asortate de la naframa/cusma la opinci, intamplarile par solemne si oragnizate. In realitate, cand mergi si traiesti acolo in perioada Craciunului, lucrurile sunt tot organizate, insa vii, spontane, vesele, imperfecte in senusul cel mai frumos al cuvantului. Persista o stare care te cuprinde si care te scoate din obisnuinta mundana a orasului, iti aduce aminte ca ai un suflet care se bucura de tot ce vede nou in jurul lui si ii tihneste. Viflaimul este un prilej de joaca, de bucurie, de a fi impreuna, de a-ti aduce aminte ca poate fi si bine. Si vezi cum fiecare om de acolo din partea aceea de lume vine cu ale sale si participa cu starea lui buna impartasind bucuria celorlalti membri ai comunitatii.”

(scris de Cristina Colotelo)