Disciplina, motivatie, provocari, autonomie, educatie

Sunt atâția oameni care ne trec prin viață încât le pierdem șirul, însă întotdeauna îi ținem minte pe cei care au reușit să schimbe ceva în noi. Probabil pentru că sunt atât de puțini, iar ideile lor atât de rare, încât merită un sertar în mintea noastră și câteva cuvinte înșirate pe-o coală virtuală.

Dl. Dereux a fost pentru mine unul dintre acești oameni. În cei 3 ani în care ne-am văzut 8 ore pe zi, 5 zile din 7, săptămână de săptămână și lună de lună, el a fost cel care mi-a croit cumva un drum, m-a învățat tot ce-am fost deschisă să învăț și mi-a oferit un lucru neprețuit: șanse, călăuzindu-mi pașii către o mai bună versiune a mea.

Educație multiculturală

Dl. Dereux este un francez care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții ca expat, trăind 5 ani în Turcia, apoi 5 în Brazilia, apoi 3 în România, aflându-se în State de doi ani. În acest timp, Dl. Dereux și-a purtat familia – soția și cei 3 copii prin toate aceste țări. La un moment dat, am aflat că fusese odinioară marinar. M-am gândit atunci cât de frumos dar și cât de greu i-a fost și încă îi este să-și poarte familia de pe-un continent pe altul. Zic frumos pentru că acei copii au primit o educație globală, au avut șansa de a își construi o altfel de mentalitate, de a percepe lumea cu totul altfel decât noi, cei care nu am avut de ales prin simplul fapt că am crescut într-o singură țară. Mă gândeam cât de dezvoltată este capacitatea lor de adaptare în comparație cu a celorlalți oameni crescuți într-un singur loc, într-o singură cultură și dezvoltând o mentalitate tipică locului.

Mai multe nu știu despre istoricul său.

Disciplină

Ceea ce știu este că timp de 3 ani a venit întotdeaua înaintea oricărui angajat și a plecat întotdeauna ultimul. Nu întârzia la nici o întâlnire, purta întotdeauna costum și cravată și mergea întotdeauna drept, cu un zâmbet rece pe față, deși statura sa nu era una impunătoare. Singurele dăți când îl vedeam trecând prin birou erau pauzele de masă și momentele în care avea de comunicat ceva important. În restul timpului stătea la birou și muncea. În jurul orelor 5-6, ne spunea mereu să plecăm acasă și nu ne controla niciodată.

Evaluarea și motivare ca instrumente de leadership

În fapt, ne evalua constant, însă nu doar la nivel de performanțe profesionale, ci și pentru a ne cunoaște pe fiecare în parte, astfel încât să ne ofere motivația specifică tipului nostru de personalitate. Gândind retrospectiv, cred că aceasta este cea mai mare calitate a unui lider – de a oferi fiecăruia motivația unică, cea care îi crește nivelul de performanță, cea care îl ghidează pe drumul către cea mai bună versiune a sa. Dl. Dereux avea această calitate fantastică de a ne oferi motivațiile potrivite, cele cu care rezonam cel mai mult. Toate aceste motivații n-aveau nimic de-a face cu banii.  N-am știut niciodată părerea D-lui Dereux despre mine și nici ceilalți colegi nu cred că puteau să știe pentru că era un om foarte rezervat, care nu socializa cu noi, păstrând o distanță ce tind să cred că o folosea drept scut pentru lucrurile inutile pe care voiam să i le comunicăm și care puteau la un moment dat afecta nivelul nostru de performanță.

Oamenii care ne învață cele mai multe sunt cei care ne pun întrebări

Cât despre mine, Dl. Dereux a fost omul care mi-a oferit șanse, multe șanse. Conversațiile noastre erau scurte și la obiect, iar de câte ori mă duceam să îl întreb dacă am făcut bine sau dacă ceea ce voiam să fac este corect, el mă punea întotdeauna să-mi răspund la propriile întrebări, întrebându-mă de ce am ales să fac un lucru sau logica din spatele unui anumit proiect nou.

Nu mi-a dat niciodată răspunsuri, ci mi-a pus întotdeauna întrebările potrivite.

Stimularea autonomiei, dezvoltarea capacității de a lua decizii și a abilităților de soluționare a problemelor

Am înțeles atunci că nu vroia să ne conducă, ci să ne învețe să fim autonomi. Știa că fiecare din noi va trebui să se ocupe de proiecte fără nici un ajutor, mai ales că el urma să plece la un moment dat. M-a învățat să mă descurc singură și m-a lăsat să îmi asum responsabilități. De fiecare dată când mergeam să-i prezint ceva, mă punea să motivez alegerea făcută și de ce consideram eu că este cea mai bună soluție față de o alta. Am privit steril lucrul acesta, uneori chiar inconfortabil, însă acum, după câțiva ani, am înțeles că prin acest timp de conversații mi-au dezvoltat capacitatea de soluționare a problemelor, de a lua decizii și de a mi le asuma.

Oferind provocări

Mi-a plăcut întotdeauna că a știut să mă țină în interiorul companiei, oferindu-mi mereu noi provocări profesionale, de obicei printr-un nou proiect, cu o altă direcție decât cel precedent. Cred că unul dintre cele mai grele lucruri cu care se întâlnește orice manager general este acela de a motiva angajații să rămână într-o companie după 2-3 ani. Eh, Dl. Dereux chiar a reușit să facă lucrul ăsta pentru fiecare dintre noi, oferindu-ne șanse de a dezvolta noi proiecte, genul de proiecte pe care le-am găsi atrăgătoare și toate acestea în timp ce aducea compania nou înființată de pe minusul datorat investițiilor inițiale pe plus. Așa am ajuns la concluzia că liderul este cel care știe să ofere provocări constante “adepților” pentru a îi ține alături. Era iubit și temut (într-o oarecare măsură) de fiecare angajat.

În loc de concluzie

Cred că cei mai buni lideri sunt cei care te învață fără să-ți spună nimic, apelând atât la puterea exemplului, cât și la calitățile de mentor pentru a-ți modela comportamentul. Dl. Dereux este exemplul meu de lider. Am învățat disciplina de sine, autonomia, am înțeles ce înseamnă motivația –  instrument de auto-disciplină și instrument de îndrumare a celor din jur, am dobândit curajul de a lua decizii și de a mi le asuma și mi-am însușit abilități de soluționare a problemelor.

Mi-aș dori ca fiecare absolvent de facultate să aibă șansa de a cunoaște un lider. Poate că atunci când căutăm primul job serios, ar trebui să ne orientăm către un loc în care avem foarte multe de învățat, într-o companie mijlocie, unde interacțiunea cu managerul este mult mai facilă.

*img