Ticuri verbale

Ticurile verbale ale altora îți zgârie timpanul? Acum este momentul să ți le corectezi pe ale tale!

Cu toții ne trezim în situații în care ticurile verbale ale altora ne zgârie pe timpan, poate chiar mai rău decât unghiile pe tablă. Dar, de fiecare dată când le observăm pe-ale altora, e bine să ne uităm și la noi. S-ar putea să vă dați seama că aveți poate la fel de multe ticuri verbale și poate la fel de enervante ca cele care vă sar în ochi atunci când ascultați discursul unei persoane sau discutați c-un posesor de ticuri verbale enervante.

Discuția de față vine în urma lecturii recomandate de Mihai Stănescu, dar și pe fondul unor discuții recente cu câțiva prieteni.

Mi-am dat seama că în orice discuție pe care-o port, ticurile mele verbale ies ușor la lumină, la fel cum ticurile verbale ale altora devin evidente și iritante ca lumina roșie a semaforului.

Cum conștientizarea este primul pas în drumul soluționării problemelor, vă invit să dați curs ticurilor verbale de care sunteți conștienți (în comentarii). Dacă sunteți siguri că n-aveți ticuri verbale, vă rog întrebați un coleg de muncă sau un prieten. Cel mai probabil, el vi le poate indica cu o precizie extraordinară.

Mi s-a părut destul de comic să-mi dau seama și care sunt personajele de la care am preluat ticurile. Sunt prieteni, colegi sau cunoscuți cu care am avut ocazia să vorbesc suficient de des încât să-mi însușesc ticurile lor verbale.

Înțelegi? – îl folosesc la sfârșitul oricărei fraze, deși sunt absolut convisă că interlocutorul a înțeles :). E unul dintre cele mai vechi ticuri, îmi dau seama că-i tare deranjant pentru orice interlocutor și încerc (pe cât pot) să-l elimin din orice conversație. Bogdan Stanciu, un vechi prieten, este declarat responsabil cu virusarea.

Știi? – o fostă colegă de muncă îl folosea foarte des. La un moment dat, chiar râdeam cu ceilalți colegi de numărul impresionant de mențiuni în discursul său. Asta până când mi l-am însușit. Îl folosesc mult mai puțin decât pe Înțelegi, însă mi se pare la fel de nociv unei conversații.

Până la urmă și la coadă – un tic preluat de la un prieten (Adi Teodorov). Mi l-a semnalat recent o prietenă și acum încerc să-l elimin din discurs pentru că este un tic enervant. Este o formă de a concluziona o discuție, însă parcă i-ai spune interlocutorului că te-ai săturat să dezbați același subiect.

Astea sunt ticurile mele verbale, mai precis cele care mi-au fost semnalate. Sper să reușesc să le înlătur pe toate, mai ales că acum le-am și pus pe hârtie.

În publicitate și marketing, romengleza este la ea acasă, iar ticurile verbale provenite din romenglezisme își fac încet apariția nu numai în discurs, ci și-n scris, lucru ușor de observat pe Twitter și Facebook.

Ticurile verbale provenite din romenglezisme au și meteahna de a enerva prin faptul că utilizatorul vrea să aducă un plus de importanță discursului său; “a face sens” și “momentul acela în care realizezi” sunt două exemple prea des întâlnite, niște erori provenite din traduceri nefericite. 

Ar fi interesant să facem o listă cu ticuri verbale des folosite în mediul online și să le scoatem la pensie 🙂

*img