Intrebari si schimbari

Mi-a plăcut tare mult pasajul de mai jos și m-am gândit să-l dedic azi, de Mărțișor, celor câțiva oameni care au reușit să schimbe ceva în mine. Puțini oameni pot atinge în vreun fel o fire atât de neascultătoare și capricioasă.

De abia acum, după câțiva ani buni, au început să mă fascineze schimbările pozitive pe care le-au adus scheletului meu intern și modul bizar în care le-am asimilat ideile ca fiind ale mele. Mă întristează că abia acum le recunosc pe deplin meritele, acum când sunt prea departe să le mulțumesc din nou …

Pentru că el a contribuit la schimbarea mea mai mult ca orice și oricine altcineva. […] Nu e numai faptul că experiența lui de viață, ca și experiența lui artistică , este mai bogată, sau faptul că e celebru. Dar spune exact ceea ce gândește și întotdeauna mă face și pe mine să gândesc. Acesta este lucrul cel mai important: mă obligă să-mi pun întrebări. De câte ori am avut păreri diferite de ale lui? Pentru ca la o săptămână de la discuția cu el să mă trezesc aducând, într-o convorbire cu altcineva, aceleași argumente pe care le-ar fi adus el. Judecând oamenii după criteriile lui.

M-am dezbrăcat (cel puțin parțial) de prostia mea, de meschinele mele idei ridicole și convenționale […] De obsesiile mele distructive. […]

“Colecționarul” –  John Fowles