Hai sa vedem marea!
Acesta este mesajul pe care l-am primit azi de dimineață. Ar fi trebuit să zic Da. Hai!
În schimb, am ajuns la gânduri despre libertate. M-am întrebat cât de mult îmi doresc să mă duc să văd marea într-o vineri dimineață, m-am gândit că am făcut niște promisiuni unor oameni că o să rezolv niște lucruri astăzi… Respectarea promisiunilor îmi vor aduce beneficii pe termen lung.
Am încercat să mă mint că am un alt program pentru azi, însă mi-am dat seama că ideea de program îngrădește libertatea, iar eu nu sunt foarte pregătită să accept asta. Ok. În realitate, pot să mă duc să văd marea într-o vineri dimineață, fără să pierd cine știe ce. De ce n-o fac? Cum apare simțul ăsta al responsabilității și de ce nu-l pot înlătura? Libertatea stă în detalii de genul ăsta sau o confund cu spontaneitatea? Sau e de fapt o luptă între dorințe imediate și dorințe pe termen lung? Amuzant, la 2 ore după ce-am scris articolul ăsta, Seth Godin zicea că trebuie să ne marketăm dorințele către sine.
Trebuia să mă duc să văd marea? Cu siguranță. E mai important să muncesc azi pentru a îmi cumpăra o mașină nouă la sfârșit de lună sau peste 2 luni? Poate. Dar oare o singură zi poate schimba un plan întreg? Tot ce-i posibil. Puteam să mă duc să văd marea și să-mi cumpăr o mașină conform planului? Probabil că da.
Și-atunci, libertatea ne-o îngrădim singuri? Sau doar avem dorințe pe care le marketăm mai puternic către sine?
