Ignor

Am ales să ignor țara în care trăiesc și pe majoritatea locuitorilor ei. Când ies din modul ingore pentru o clipă, îmi reconfirm în maxim 5 minute că am ales corect. Îmi dau seama că trăiesc într-un univers paralel, unul relativ protejat de prostie.

Fără Știri

Nu mă uit/ nu ascult știri. Prefer să citesc câte ceva online: ZeroȘtiri și Amar de Zi. Atât. Mi-am dat seama relativ repede că n-are sens să plătesc cablu din moment ce nu-i nimic interesant în televiziunea românească. Și azi, după 4-5 ani, sunt foarte mulțumită de decizia luată. Nu mă interesează politica, taxele sau orice altceva. Și eu plătesc impozite, însă cred că a ști tot ce se întâmplă cu taxele din țara asta nu aduce altceva decât scăderea speranței de viață. Vă recomand să renunțați la cablu. Vă veți putea concentra pe lucrurile care contează pentru voi și care vă afectează personal.

Fără contact cu mitocanii din R.A.T.B. sau de pe stradă

Tot acum 4 ani și jumătate am renunțat să mai merg cu R.A.T.B.-ul sau pe jos. Motivele au fost aceleași: prefer să ignor modul în care sunt tratate femeile care folosesc mijloacele de transport în comun sau merg pe jos. De ce? Pentru că nu pot schimba nimic. Dacă dau vreo replică acidă unui muncitor care își permite să facă remarci vulgare la adresa mea în R.A.T.B. sau pe stradă, cel mai probabil mă voi trezi cu o palmă peste ceafă.  Este crudul adevăr, reconfirmat azi. În cei 500 m parcurși de acasă și până la service-ul auto, am primit 4 remarci vulgare de la oamenii ? pe lângă care am trecut pe stradă și 2 claxoane însoțite de comentarii nepotrivite. M-a șocat. Nu mai mersesem 500 m pe jos neînsoțită de foarte multă vreme. Și e bine de menționat că era ora 16, nu purtam nici măcar un gram de machiaj, iar hainele de pe mine erau mai mult decât decente (aveam un pulover “de la bunica” lung până peste genunchi, pus peste blugi și bluză, făra decolteu, fără tocuri, ș.a.m.d.).

După 4 ani și jumătate, țara asta este la fel. Degeaba ne îmbătăm cu apă rece. Oameni săraci cu duhul vom întâlni la tot pasul în România și peste 20 de ani. Acum 6 ani, când eram încă în facultate și nu-mi permiteam o mașină, aveam de gând să-mi iau permis de port-armă… Astăzi am revizitat gândul, deși cred că violența este ultima soluție.

Ce bine că m-a dus mintea să-mi iau mașină. Mașina te poate salva din contactul cu mitocanii.

Fără contact cu serviciile de reparații auto din România

Merg la service. E a doua oară când încerc să repar câteva lucruri de bază la buburuză, deși mi-am comandat o mașină nouă. Mi se pare un lucru decent de făcut înainte s-o vând. Dar, pentru a doua oară, mă duc la service-ul Timas și mașina nu este verificată corespunzător cerințelor mele. Prima oară i-am rugat să-mi schimbe cablul de ambreiaj. Se întâmpla în Noiembrie. Mi l-au schimbat, însă nu l-au reglat. Bine, las de la mine. Toată lumea greșește. Azi, mă duc din nou și le cer explicit diagnosticarea buburuzei cu ajutorul unui scanner, comunicând și dorința mea de a o vinde. Bun. Sunt informată telefonic că scannerul nu poate fi folosit pe buburuză.

N-am înțeles de ce, ținând cont că scannerul de diagnosticare și testare ar trebui să fie un echipament universal și absolut necesar oricărui service. Încercam să-mi aduc aminte dacă ar putea să aibă dreptate, ținând cont că în 2006 mai făceam contracte de finanțare pentru service-uri cu …echipamente. Bun, să zicem că au dreptate și nu mi-au testat mașina pentru că nu s-au putut conecta la calculatorul ei. Îndoiala mea vine din faptul că le-am comunicat că vreau desfășurătorul problemelor identificate listat, așa cum e normal, iar persoana cu care am discutat la telefon s-a arătat nemulțumită de cererea mea și a motivat că nu poate fi listat.

Trecând peste asta, o verificare de rutină era totuși indicată. Solicitarea expresă a fost constatare, ceea ce presupune ca cineva să meargă o tură cu ea și să constate că acel cablu de ambreiaj înlocuit de ei trebuia reglat pentru că mașina nu intră în treptele de viteză în mod corespunzător, că plăcuțele de frână se cer schimbate, etc. Lucruri de bun simț.

Bun. Ceea ce nu înțeleg în ruptul capului este de ce nu au făcut o simplă constatare, așa cum le-am cerut, adică de ce nu mi-au luat banii. Pentru că una e constatarea de 80 de lei și alta este reparația. Puteau să-mi ia lejer 250 lei pentru constatare, reglare ambreiaj și schimbare plăcuțe de frână. Mai mult, iar ăsta este motivul pentru care nu vă recomand să mergeți la service-ul Timas, băiețelul de la telefon mi-a spus că eu n-am solicitat constatare, ci scanare. Adică, după ce că nu te duce mintea cum să iei banii clientului care dorește să ți-i dea, îl mai și contrazici, spunându-i că nu ți-a cerut să-i verifici mașina. În plus, invocă amabilitatea cu care mi-a vorbit. I-am spus că amabilitatea n-are nimic de-a face cu eficiența. Tot ce-am înțeles din după-amiaza pierdută este că cei de la service-ul Timas n-au nevoie de bani.

Nu-i nimic. Toate problemele au o soluție, iar soluția mea este să găsesc un service cu angajați care au mai mult de-un neuron și sunt capabili să înțeleagă că un client nu se plimbă degeaba la service,  ci caută o soluționare la niște probleme pe care nu le poate ignora. Și cred că au trecut fix 3 minute de la primirea telefonului cu Nu se poate scana, când am primit o recomandare pentru un alt service auto. Hmm. Să vedem. Oricum, pe termen lung, problema vizitelor la serivice-uri auto este parțial rezolvată de cei 4 ani de garanție ai mașinii noi, cumpărată de la un dealer care a oferit un discount drăguț pentru fidelitate.

Concluzii

Orice problemă are o soluție. De cele mai multe ori, soluția potrivită este ignorarea sau evitarea celor săraci cu duhul.