Ce bine ca suntem diferiti!
Într-o după-amiază, în timp ce colegii mei de birou recitau versuri din Blaga (programatori, da?), iar eu mă simțeam rușinată că nu mai țin minte nici măcar o poezie întreagă,
un om de pe Facebook îmi spunea că sunt “puțin sofisticată” pentru că i-am cerut să scrie în limba română, fără să folosească “k, tz, sh, q”. ”pot comunk q u”. Mi-a luat câteva secunde în plus să citesc mesajul “pot să comunic cu tine”.
M-am întrebat dacă peste 10 ani vom reuși să comunicăm cu cei puțin mai tineri ca noi.
Mi-am adus aminte de un articol despre cuvinte uitate. Vi-l recomand!
