14 km. Cel mai lung drum pe care l-am parcurs vreodată pe jos. Mi s-a părut atât de greu să mergi fără întrerupere ore în șir, fără să știi exact când vei ajunge și fără să ai cunoștință de vreun punct de reper care să anunțe apropierea de destinație. Se întâmpla în 2003, în vacanța de vară dintre primul și al doilea an de facultate. Eram la Colibița cu doi prieteni și tocmai petrecusem 3 zile pe malul lacului. Ne plictisisem de mica stațiune de weekend și eram prea nerăbdători ca să-i așteptăm pe prietenii din Bistrița să vină să ne ia cu mașina din stațiune. Așa că am pornit pe jos până la prima gară. Însă prima gară de la Colibița către Bistrița era la aproximativ 14 km și parcă se numea Bistrița Bârgăului. Nu sunt sigură.
Am parcurs drumul pe șoseaua care se unduia după valea săpată de râul Bistrița în munte, minunată de peisajul montan superb, cu foioase și pâlcuri de brazi de-o parte și de alta a drumului. Liniștea era tăiată doar de susurul apei, așa că tresăream la orice zgomot, convinsă fiind că vreun animal sălbatic va coborî din pădure.
Dar peisajul nu avea să fie cel la care mă așteptam în primii 2 km străbătuți. Curând, la fiecare nouă curbă un spectacol apocaliptic ni se desfășura în fața ochilor – copaci tăiați…zeci de copaci tăiați pe marginea drumului. Pe fiecare colț de pajiște era construit un gater, cu stive întregi de lemne împrejur și depozite de plăci din lemn.
Drumul de la Colibița spre Bistrița Bârgăului era liber de oameni și mașini, însă în cei 14 km am văzut mai multe camioane care transportau copaci tăiați decât o să văd vreodată în viață. Camioanele întregi de strejari, brazi și alte surse de oxigen îmi păreau dricuri, iar întreaga vale arăta ca un câmp de bătălie între viață și moarte, cu cregi aruncate pe pajiștile de pe marginea stângă a drumului. Eram șocată de cât de mulți copaci erau tăiați dintr-o singură vale. Țin minte că și tovarășii mei de drum erau la fel de contrariați de prezența unui număr atât de mare de gatere într-o singură vale.
Vă spuneam că pe-atunci eram studentă la geografie, loc de întâlnire al oamenilor pasionați de natură. Poate de aceea am păstrat vie imaginea acelei văi, martoră a defrișărilor constante care se fac în România.
Au trecut câțiva ani de atunci și nu pot să nu mă întreb dacă valea aceea mai arată la fel. Oare generațiile următoare se vor mai bucura de aceleași peisaje montane împădurite de care ne bucurăm noi acum? Cu siguranță nu.
Mi-aduc aminte de-un reportaj de la TV de acum 5-6 ani, unde se arătau imagini din elicopter ale unor păduri defrișate. Mi-au rămas la fel de întipărite în minte ca cei 14 km plini de gatere dintre Colibița și Bistrița Bârgăului. Omul distruge pentru profitul imediat, fără să se oprească vreo secundă să se întrebe despre consecințele actelor sale. Nu-i cazul zonei, însă sunt locuri în care defrișarea duce la alunecări de teren masive. Mă întreb dacă în acele zone omul își dă seama ce își face cu mâna lui. Probabil că nu.
Înțeleg că locuind în orașe nu ne dăm seama de gravitatea situației și ne gândim foarte rar la protecția mediului, însă ar trebui să conștientizăm că suntem și noi influențați de acele defrișări, chiar dacă nu se întâmplă sub ochii noștri; măcar să ne gândim că vacanțele la munte nu vor mai arăta la fel peste 20 de ani, dacă nu facem ceva acum. Am văzut în ultimii ani o sumedenie de inițiative verzi și nu pot decât să sper că vor fi suficient de multe pentru a putea contracara defrișările masive din România. Cred că este cazul să ne implicăm și noi, locuitorii urbelor, mai mult în astfel de proiecte frumoase.
Una dintre aceste inițiative este realizată de Cosmote România cu ocazia Orei Pământului 2012 și îmbină două alte programe inițiate de companie: I Love Recycling și Adoptă o pădure.
Acest proiect verde are nevoie și de ajutorul tău: pentru fiecare telefon vechi sau accesoriu adus într-un magazin Cosmote sau Germanos până în septembrie 2012, Cosmote va plata în această toamnă câte un copac și îl va îngriji până la maturitate, timp de 5 ani. De plantarea copacilor strânși în campanie se vor ocupa angajatii companiei.
Eu am strâns de prin casă vreo 3 telefoane vechi, deși țin minte că mai am încă 2. Sigur găsesc un magazin Cosmote sau Germanos în drumul meu.
Sigur găsești și tu cel puțin un telefon vechi prin casă! Dă viață unui copăcel!
________________
*surse imagini 1, 2