O excursie la cel mai activ vulcan al Europei: Etna, Sicilia

O tipă blondă în jur de 35 de ani, îmbrăcată în haine de montagnard, ne aștepta în holul hotelului la orele 3 ale amiezii. După 5 zile în care ne rugasem zilnic de personalul hotelului să ne ajute să ajungem pe Etna, minunea se întâmpla: urma să vedem cel mai activ vulcan din Europa. Tipa ne-a dus în parcare, unde noi credeam că vom găsi un autocar plin de oameni. Ne-am bucurat și ne-am mirat de Jeep-ul cu anvelope zdravene ce ne aștepta în parcare. Am luat un cuplu de studenți nemți de la un camping din apropiere pentru a umple Jeep-ul.  5 oameni și un drum spre Etna.

Am pornit excursia către Etna fără nicio idee despre ce avea să ne aștepte. Iar de la primul popas, mai sus de Zafferana, am rămas impresionați. Un câmp de lavă lung de 7 km și lat de 5 km ni se întindea în fața ochilor. Am aflat că acest câmp de lavă fusese format în timpul erupției din 1991-1993.

Mici arbuști verzi, iubitori de roci vulcanice, pe numele lor Genisteae, populau zona, iar ghidul nostru ne tot povestea într-o engleză cam chinuită ce urma să vizităm. Chiar dacă înțelegeam cu greu ce zicea, atitudinea ei era cea potrivită: zâmbitoare, mereu încerca să ne ofere cât mai multe informații. Așa am aflat că poți identifica ușor vârsta unui câmp de lavă: cu cât lava este mai veche, cu atât culoarea ei este mai închisă.

După câmpul de lavă de la Zafferana, ghidul ne-a dus printr-o pădurice din care se vedeau văi întregi de lavă. Am coborât de pe munte și-am ajuns în Zafferana, unde ghidul nostru ne-a ademenit cu Oro d’Etna – miere preparată cu tot felul de fructe. Locul era plin de bunătăți: ulei de măsline, vin cu migdale, roșii cherry uscate la soare și sărate, miere și pesto-uri din fistic. Ne-am umplut bagajele cu tot ce-am poftit, iar apoi am plecat către o peșteră de ciocolată.

Zic de ciocolată pentru că fix așa mi s-a părut că arată o peșteră vulcanică. Ghidul ne-a oferit căști și lanterne și ne-a purtat până la jumătatea peșterii Grota Cassone, explicându-ne cum a luat naștere.

După 2 ore și jumătate am ajuns în partea Sud Estică a Etnei, mai precis la Montirossi, situat la 2.000 m altitudine. Am rămas uimită văzând zecile de cratere care compuneau relieful. Ghidul nostru ne-a povestit că ar fi în jur de 300 de cratere vechi, care au erupt o singură dată (monogenetice) și 5 cratere active care împart o singură cameră de magmă, acestea reprezentând partea activă a vulcanului.

Ne-am cocoțat pe unul dintre cratere și-am avut parte de cea mai frumoasă priveliște. Oriunde priveai, vedeai zeci de cratere de toate dimensiunile și nuanțele: arămiu, ciocolatiu, roșu și galben. Coloritul lor frumos era dat de numeroși mușchi și licheni ce-și găsiseră loc prielnic pe pante și în interiorul conurilor vulcanice.

După 4 ore de plimbat pe Etna, am coborât pe la 1.000 m ca să admirăm apusul. Se zice că este cel mai prielnic moment al zilei pentru a vizita Etna. Și așa a fost.

Ghidul ne-a vorbit și pe drumul de întoarcere în Catania. Ne-a arătat numeroasele refugii de pe Etna și ne-a spus că sunt singurele așezăminte, ținând cont că este rezervație naturală. Ea ne-a arătat câteva case norocoase, adică cele unde lava s-a oprit la doar câțiva metri de ziduri, dar și case vechi, ghinioniste, înghițite de lavă.

Din discuții am aflat că tipa făcea parte dintr-o organizație montană și se ocupa de trekking pe Etna sau de însoțirea specialiștilor vulcanologi în colectarea informaților noi despre vulcan. Ne-a mărturisit că era fostă profesoară de echitație și că îngrijea câțiva cai la ferma sa, aflată într-o comună de la marginea Etnei. M-am gândit atunci că are o viață tare simplă și frumoasă. Tot ea e-a recomandat să mergem la unul dintre restaurantele de pe plaja Giovanni Li Cuti – Cutilisci, parteneri ai organizației, un locșor frumos din Catania, pe care nu-l descopeream fără ajutorul ei.

Excursia pe Etna a costat 50 Euro și a meritat toți banii.

Și câteva poze de amator: