Colectionez experiente

Viața-i mai mult decât muncă…

Am dus multă muncă de convingere cu mine pe subiectul ăsta. E atât de ușor să-l pui pe foaie în rubrica obiective, să-l citești și să-l repeți în gând. E tare greu să îl înțelegi și să-l urmezi. Te întorci la valorile tale și-ți dai seama că lipsesc niște acțiuni pe care le vezi corelate cu acele valori.

Așa-i de simplu să te îmbeți cu micile reușite profesionale și personale și să crezi că ai tot ce vrei. De obicei cazi în uitare și obișnuință. Și uiți mai mereu de om. Petrecem niște ani încercând să trăim după regulile societății, pentru ca mai apoi, odată cu maturizarea, să înțelegem că adaptarea e bună doar până la punerea ultimei cărămizi la fundația universului tău. Și-apoi începem să-l modelăm, să facem loc unor lucruri noi, mai mișto decât orice reușită profesională.

Dar pentru mine, a fi om nu înseamnă doar să construiești un camin, să plantezi un copac și să crești un copil. E ceva mai mult. Iar acel mai mult mi-e greu să-l pun în cuvinte. Dacă aș încerca, ar suna cam așa: să faci lucruri pentru tine și pentru cei din jur, să colecționezi experiențe. Multă vreme am crezut despre mine că nu-s voluntară, că anumite lucruri nu sunt suficiente în mine. Pentru că mi-erau suficiente reușitele personale și profesionale. La un moment dat, am înțeles că profesionistul nu îi mai lasă spațiu omului. Și omul a început să ia decizii. Apoi a venit liniștea.

Acum, caut să fac lucruri pentru mine, să învăț și mai multe lucruri care n-au legătură cu munca, ci cu viața, să descopăr și să redescopăr mici plăceri, să eficientizez munca astfel încât să o văd ca pe un mijloc și nu ca pe un scop în sine, să cunosc oameni noi, să vin în contact cu alte gânduri decât cele din universul meu. Unii ar numi-o dezvoltare personală. Dar cumva mi se pare că nu e suficientă definiția.

Nu există momentul perfect!

Sâmbăta trecută am ieșit din casă pentru a plata câțiva copăcei împreună cu Cosmote România, Mai Mult Verde și alți voluntari.

Nu fac asta în fiecare zi (vă ziceam că nu cred că sunt voluntară), aveam tone de lucruri de făcut mult mai urgente, mă păștea o răceală, însă am lăsat în urmă toate aceste motive și m-am dus. Pentru că îmi doream tare mult să fac asta. Și pentru mine, omul, a fost mișto. Pentru că am făcut un mic gest de bună credință, am cunoscut un om fain, am plantat stejari și cireși.

În 5-6 ore, cele aproape 1.900 de telefoane vechi şi accesorii colectate în programul I love recycling au fost transformate în copaci. Pe lângă cei 1.900 de copaci, Cosmote România a contribuit cu alţi 5.000 de copaci, care au fost plantaţi pe o suprafaţă de 1 hectar în timpul acţiunii de sâmbăta trecută, ca parte a programului Adoptă o pădure.

E greu să vă explic câtă liniște a fost în sufletul meu în ziua aceea. Am înțeles că oricât de neprielnic pare un moment, s-ar putea să fie fix cel mai bun pentru a deschide un nou drum.

*fotografii faine grație Alinei.

P.S. Să citiți și articolul ăsta, descoperit de Tara.