Noi vs noi

Atât timp cât ne dorim performanță în muncă, în relațiile cu cei din jur, singura comparație posibilă este între noi – cei de ieri și noi – cei de mâine. Este singura luptă importantă. Restul este ego feeding lipsit de substanță.

Eu sunt mai bun decât concurentul meu este o idee greșită de la care să pornești în orice, fie că vorbim despre planul personal sau cel profesional.

Sunt oameni care mă adaugă la rețeaua lor de pe LinkedIn doar ca să își compare educația, job-urile sau realizările profesionale cu mine. Sunt convinsă că este un mindset păcătos, care ne lasă să ne învârtim într-un cerc. Ne deraiază de la obiectivul pe care, în mod normal, ar trebui să-l avem: să ne depășim pe noi înșine, să fim mai buni cu cei din jur, să fim mai buni cu noi. Cum ar fi să ne uităm la noi, înainte să ne uităm la concurenți?

Bine, nu zic, este o greșeală să nu te evaluezi corect în raport cu piața, însă îmi pare la fel de greșit să te pierzi în focul contrastelor. Poate nu-i chiar bine să ne consumăm inutil pentru lucruri pe care nu le putem schimba…pentru că ne frustrăm sau ne complimentăm în loc să acționăm.

Se zice că unul dintre cei mai mari dușmani ai performanței este succesul. Ne alterează imaginea de sine și ne demontează motivația de a continua să facem lucruri bune. Zic să nu-i cădem în plasă. Ar fi păcat.