O idee despre cum sa devii mai creativ

Am considerat mereu că m-am născut fără vreun talent anume și că sunt incapabilă să nutresc vreo pasiune mistuitoare pentru vreun obicei, deși sunt câteva lucruri pe care le fac cu pasiune de multă vreme.

Am întâlnit în repetate rânduri ideea că talentul nu ține de noroc cât ține de exercițiu. Și poate n-am înțeles asta foarte bine până la desen. S-au împlinit 9 luni de când mă duc săptămână de săptămână, cu mici excepții, la un curs de desen și pictură. La început nu știam să desenez (bine, știam să fac un stick man). Astăzi pot să fac niște portrete decente, dar și să pictez rudimentar. Mai e mult până departe, însă am senzația că am evoluat într-un sens.

Apropo de talent și pasiuni, mi se pare important ca părinții, chiar și cei pragmatici, să conștientizeze nevoia de a stimula creativitatea copiilor și să-i îndrume către cursuri de artă. Vremurile s-au schimbat: nu mai avem nevoie de atâția ingineri, ci mai degrabă de oameni creativi. Iar creativitatea se învață, talentul se cultivă și pasiunile se nasc și din expunere la nou.

Creativitate – Răbdare – Pauză în gânduri

Cursul de desen și pictură nu m-a învățat numai cum să țin creionul și pensula în mână, ci m-a făcut să descopăr 3 lucruri destul de interesante despre mine: pot să am răbdare, există un mod de a pune pauză în gânduri, există un strop de creativitate în mine.

Aveam impresia că fără talent și fără pasiuni “adevărate”, dorința de a mă transforma din om pragmatic în om creativ n-o să aibă soartă de izbândă. Însă la desen am observat cum nu mă mișcam după cele câteva reguli, ci improvizam destul de mult. Bine, asta nu însemna ca ieșea ceva bun din asta, însă a fost primul semn că s-ar putea să fiu pe calea de a deveni puțin mai creativă.

Un al doilea lucru bun la desen și pictură este că, pentru prima oară în ultimii 3-4 ani, am reușit să pun gândurile pe pauză timp de 2 ore legate. E reconfortant să știu că mâine voi reuși treaba asta din nou.

Și, pentru că fac parte din grupul acela de oameni care n-au stat la coadă prea mult în viața lor (bine, poate doar în copilărie), răbdare nu prea am. Eh, la desen și pictură nu prea ai cum să nu ai răbdare. Acum, după 9 luni de exercițiu, pot să spun diferența între un desen făcut într-o oră și unul la care am muncit 12 ore (așa cum este Moise cu umbre și lumini).

Poate creativitatea, răbdarea și pauza de la gânduri sunt conectate cumva. Mă bucur că le-am găsit pe toate 3 într-o activitate atât de faină.

Responsabilă pentru această stare de bine este Zoița. O găsiți la atelierul ei, situat pe o străduță între Piața Unirii și Piața Alba Iulia, asta dacă vă doriți să vă faceți un obicei din a merge la cursuri de desen sau pictură.