O domniță cântă armonios la o harpă mică sub unul din podurile din Parc Güell – o minune dăruită omenirii de imaginația și munca lui Gaudi. N-ai cum să nu te oprești s-o asculți preț de câteva minute. Te atrage prin grația cu care mânuiește instrumentul și te convinge să rămâi prin sunetele cristaline ce-i ies din micuța harpă.
În vârful unui deal din Parcul Güell, un tip oferă trecătorilor o experiența deosebită: muzica de Hung. Ne oprim nu doar pentru a afla cum sună live un Hung, ci și din curiozitatea iscată de raritatea instrumentului. El a fost creat în Elveția de doi oameni talentați, costă în jur de $1.500 și se realizează manual. Partea interesantă este că Hung-ul se face numai la comandă, pentru fiecare bucată fiind nevoie să-ți exersezi răbdarea minim 6 luni, timp în care ești pus pe lunga listă de așteptare.
Muzicieni de toate națiile încântă trecătorii cu vocea sau chitara din colțurile lor rezervate pe culoarele ce fac legăturile între liniile metroului din Barcelona. Ce m-a surprins în metroul din Barcelona a fost o metodă de promovare interesantă pentru un festival / concurs de muzică: amplasarea unui pian la metrou, imediat lângă afișul ce anunță evenimentul. Am ascultat cu drag 2 trecători care s-au așezat la el și-au început să cânte neașteptat de bine, iar asta în decurs de numai câteva minute.
Sâmbăta, în părculețul din fața impresionantei Sagrada Familia, mulți bătrânei se organizează pentru un concurs de Petanque. Observ curioasă jocul, dar sunt distrasă în câteva momente de o altă minunăție – un soi de bowling de 6 popice pe nisip. Habar n-am cum se numește, însă m-a atras mai mult decât Petanque. Mi s-a părut interesantă socializarea prin joc și m-am bucurat că am ocazia să observ viața oamenilor obișnuiți din Barcelona, așa că m-am oprit preț de câteva minute pentru filma clipurile de mai jos.