Sibiu #pentruteatru

Cred că am ales acest moment pentru a scrie despre Sibiu și FITS (Festivalul Internațional de Teatru Sibiu) pentru că orașul mi s-a părut puțin mai gol în acest ultim weekend de festival decât anul trecut. Pentru mine, Sibiul în perioada festivalurilor este o experiență culturală unică și o destinație aparte pentru o vacanță de câteva zile în România. Am descoperit noul Sibiu odată cu festivalul de muzică rock ArtMania în 2009 și l-am redescoperit anul trecut prin FITS.

Zâmbetele oamenilor de aici, spectacolele și concertele din Piața Mare, fanfarele și paradele de pe strada pietonală Nicolae Bălcescu îmbracă orașul cu o energie pozitivă molipsitoare. Așa simt eu FITS de doi ani încoace și cu siguranță mă voi întoarce și anul viitor.

Recomandarea mea este să mergeți măcar la o ediție FITS. Pentru a reuși să vedeți cele mai bune piese de teatru, ar trebui să vă cumpărați bilete din timp (se vând foarte repede). Anul trecut, pentru că m-am decis puțin cam târziu, n-am avut ocazia să merg la teatru în cadrul festivalului, ci numai spectacole de stradă, dans contemporan și muzică, dar simt că prin ele am înțeles puțin din magia FITS.

Așadar, anul acesta mi-am luat bilete cu 2 luni înainte la 3 piese de teatru recomandate de Alex: “Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?”, “Călătoriile lui Guilliver” și “Oidip”. Mie mi-au plăcut primele două. “Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?”, de Cătălin Ştefănescu după romanul “Moromeţii”, îi are ca protagoniști pe Marcel Iureș și George Mihăiță, doi actori remarcabili, pe care s-ar putea să îi mai vedeți în această piesă la teatrul Act din București în toamnă (o recenzie puteți citi aici).

“Călătoriile lui Gulliver” și “Oidip” m-au făcut să-mi doresc să fiu turist în mintea lui Silviu Purcărete pentru că piesele sunt un adevărat labirint de metafore, cu interpretări surprinzătoare și completate de o scenografie remarcabilă. Am înțeles din nou că toate piesele de teatru văzute de anul trecut și până astăzi, precum și cele pe care le voi vedea de acum înainte vor sta puțin în umbra lui Faust, chiar dacă mereu voi căuta să văd fiecare piesă de teatru cu mintea deschisă și fără așteptări.

Spectacolele de stradă sunt cele care te îmbie în atmosfera veselă a festivalului. Anul acesta, am văzut un spectacol cu dragoni puși în mișcare de oameni pe biciclete în Piața Mare și am ascultat o fanfară italienească în timp ce mă plimbam pe pietonala Nicolae Bălcescu. Și anul trecut m-am distrat la spectacolele din Piața Mare, din care mi-aduc aminte că mi-au plăcut balerinele ale căror umbre se proiectau pe clădirile din jur aproape de miezul nopții. Tot anul trecut, am ascultat cu drag o trupă de cimpoieri irlandezi, atât în stradă, cât și într-un duet cu trupa de muzică gospel – o experiență muzicală cel puțin interesantă.

Iar dacă mergeți la Sibiu, ar fi păcat să ratați câteva obiective turistice faine din jurul orașului: Muzeul Astra, Păltiniș, Cisnădie și Cisnădioara. Câteva restaurante bune testate de mine în Sibiu și împrejurimi: Cârciuma din Bătrâni (restaurant la Muzeul Astra), Hermania, Crama Sibiană, L’Atelier, La Piazzetta di Gianfranco.

În loc de concluzie, cred că ar fi mai multe frunți descrețite și zâmbete în jur, dacă bucureștenii ar decide să iasă mai des din decorul capitalei și din rutina muncă-muncă-birou-casă-muncă-somn. E păcat să fii surd și orb la experiențele culturale interesante pe care le poți avea în București, dar și în țară.

Dacă v-am făcut poftă de ieșit din decor, puteți să mergeți în august la Festivalul Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis de la Alexandria.